Despre DIABET
Prof. dr. ROMAN MORAR: “Diabetul nu e, practic, o boală!”
- D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabetul (…). Care sunt concluziile ultimelor dvs. studii?
-
În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţelegerea acestei boli
încă necunoscute de omul modern. Eu am studiat diabetul încă din 1982,
când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la
animale, am văzut că acelaşi tratament are succes şi la oameni. Numai
că au început să-mi scrie pacienţii: “Eu am avut diaree şi mi-a
trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după
tratament mi-a scăzut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce
regim alimentar să ţin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste
rezultate în boala diabetică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet,
nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea
inabordabilă. “Ce facem în continuare?”, mă tot întrebau bolnavii.
Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă parte să afle
informaţii despre un produs inventat de mine! Am luat din biblioteci
cărţile despre diabet şi am început un lung studiu… În toate scria că
diabetul este o boală incurabilă. “Cum Dumnezeu să fie incurabilă,
dacă oamenii spun că se simt bine?” - mă întrebam. Atunci am lăsat
cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie,
am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi
l-am întrebat: “Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a
răspuns: “Da, diabetul poate fi indus cu un antibiotic puternic!”. În
2001, timp de un an, el a îmbolnăvit şi eu am tratat şobolani cu
diabet. Şi le-am urmărit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După
două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar
după trei luni, întreg pancreasul era refăcut! Practic, în 2001, am
descoperit şi brevetat produsul DIAVIT, cu care tratăm diabetul. Aşa
cum scrie şi în cererea de înregistrare, este “un produs
medicamentos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabetului”. În
2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au
descoperit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am
lucrat direct pe animale şi am văzut histologic ce se întâmplă.
Ulterior, după reconfirmarea internaţională a posibilităţii de
regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja
sute de oameni în observaţie, majoritatea salvaţi de la tratamentul
alopat!
“Omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii!”
-
În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimentar, care împreună cu
tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului…
-
Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit… Mă tot întrebam de ce
sunt atâtea boli la omul modern. Modern şi bolnav! După cinci teze de
doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară
şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am
pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate
limbile: “Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce…”. Cum vine asta?
Suntem din pământ? Vorbeşte preotul prostii? Nicidecum! De la naştere
până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele
pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din
păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Singur, nesilit
de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele
chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi
prelucrate! Ştiţi ce-i interesant? Se spune că omul se adaptează, dar
nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu
poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe
pământ! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dragul banului, se
iscă fel de fel de conflicte şi războaie, pentru că industria de
armament aduce profituri uriaşe! La fel face şi industria de
medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să
găsească noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe
produc, din cauza toxicităţii şi a efectelor secundare date de
medicamentele chimice! De dragul banului, trebuie să producă şi ei
ceva! Societatea “de consum” în care trăim este distructivă pentru
om! Otrăveşte lumea cu bună ştiinţă, singurul scop fiind profitul!
“Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie”
- Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vegetarieni cu toţii?
-
În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Institutului
Oncologic din Cluj şi nu erau copii cu cancer - nici de stomac, nici de
colon! Acum, nu mai încap prin spitale! O adevărată tragedie la care
asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la
accidente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ,
dar zace nelucrat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autohtone ne
pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le
consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din
alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de
vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în
menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a
organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi
am întrebat-o: “Câte fructe mâncaţi dvs. zilnic?”. “Nu mănânc deloc”.
“Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În
mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le
mâncau! Fără fructe în alimentaţie, vasele de sânge îşi pierd
elasticitatea, ne creşte tensiunea arterială, apoi vasele mici se sparg
în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi
ficat… acestea fiind cele mai vascularizate organe din organism! Exact
acele organele unde apar şi “efectele secundare” ale diabetului!
Trebuie să ne “trezim” şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională,
care ne poate salva, dacă vrem să fim o naţie sănătoasă.
“Cine nu consumă vitamine şi săruri minerale naturale sigur ajunge bolnav!”
- Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?
-
Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei, după ani întregi în care
ne-am hrănit cu chimicale industriale, nu ne va vindeca pancreasul. Se
impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a
îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul
este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta,
exceptându-i pe oamenii care “trăiesc pentru a mânca” şi atât!
Eu
am introdus obligatoriu în dieta diabetică fructele dulci: strugurii,
merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci
(deocamdată, nu sunt făcute de om!) - cel puţin 0,5 kg zilnic şi tot
atâtea salate de crudităţi şi de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt
cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salatele de crudităţi:
aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil
tot atâţia merg în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare
niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de
crudităţi? Nu suntem deloc receptivi la normalitate şi nu copiem
obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar
din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge
bolnav!
- Referitor la medicamentele antidiabetice moderne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în tratamentul diabeticilor?
-
În 1997, s-a tradus în limba română o carte importantă, care se scrie
poate o dată la 20 de ani: “Fiziologia umană şi mecanismele bolilor”,
de Arthur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucureşti. În
capitolul de tratament al diabetului se abordează terapia cu insulină,
dieta în diabet, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că
“boala poate fi controlată prin simpla scădere ponderală”, că relaţia
dintre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a metabolismului
lipidic şi, practic, se încheie cu coma diabetică. Nu scrie nimic
despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, sugerează că există
doar diabet şi atât! Tratamentul se face diferit - cu insulină la copii
şi tineret, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază, se
apelează tot la insulină! Dar şi tratamentul cu insulină ridică
probleme! Ştiţi ce se întâmplă? Există trei tipuri de insulină:
insulină rapidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină lentă -
care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3
ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se
foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiindcă
organismul nu trebuie “scăldat” în insulină. La un om normal, care
mănâncă de trei ori pe zi, insulina este activă în organism maximum
2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de
odihnă? Nenorocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în
organismul bolnavului, care îşi face o altă injecţie, că aşa i-a
recomandat medicul. Ziua următoare la fel, şi tot aşa, insulina se
cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât
supravieţuieşte omul în felul acesta?
În boala
diabetică există şi perioade în care organismul îşi revine de la sine
(aşa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală
sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: “În
timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea
insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: “Ţinta terapeutică în
remisiune este păstrarea funcţiei celulelor beta pancreatice”. Cum
păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim
tratamentul cu insulină? Aflăm că insulina “protejează”, şi pancreasul
are nevoie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pancreasul să
producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreodată, pentru că un organ
nefolosit îşi pierde funcţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă
deranjează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate
acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care
copiii fac hipoglicemie - mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a
găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!
“Nimeni nu-i profet în ţara lui!”…
- Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul diabetului este greşit?
-
Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală
incurabilă… Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să
afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete,
tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi,
pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda
Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală,
funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri abdominale,
flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi
hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i
faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet
sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente
foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de
comprimate, şi conţine pioglitazonă - o substanţă despre care se ştie că
agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl
folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul
care se apropie cât de cât de normal…
- Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?
-
În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat -
încă din 2001! - că insulele Langerhans din pancreas şi celulele care
îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci
teze de doctorat care au avut ca temă subiecte din diabetul
experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în “Handbook
of Type 1 Diabetes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment”, New
York (2010) - pag. 491-501, ca noutate absolută! De asemenea, ne bazăm
pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din
1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIAROM-ului pe
purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea
acestei boli, prin schimbarea completă a regimului alimentar şi
interzicerea alimentelor “industriale”. Nu în ultimul rând, îmi sprijin
afirmaţiile pe rezultatele obţinute de miile de oameni de toate
vârstele cărora, dacă respectă indicaţiile şi urmează tratamentul
natural, li se refac celulele pancreasului şi se simt foarte bine.
-
D-le profesor, sunt foarte interesante observaţiile dvs. ştiinţifice,
dar cred că vă veţi pune “în cap” toţi medicii care tratează diabetul!
-
Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Ştiţi vorba aceea: “Nimeni
nu-i profet în ţara lui!”… Medicina alopată ar trebui să aibă o altă
abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu
substanţe chimice, care pe de o parte “repară” cât de cât, dar pe alte
zeci de căi mai mult strică echilibrul organismului.
“Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!”
- Nouă, oamenilor “moderni”, în ce situaţii ne creşte glicemia?
-
Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte
glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile,
anticoncepţionalele, tratamentele cu corticoizi şi multe altele sunt
surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne
măreşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obiceiuri proaste! Eu
le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi
obiceiurile care măresc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să
mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, dobândit de tot
poporul, după ce s-a “obosit” toată ziua la televizor. Pe părinţii
noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la
hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu!
Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când
merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută… Mâine, poimâine la fel,
şi tot aşa… până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la
mine… Avea amputate laba piciorului drept şi degetul mare de la
piciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari…
Am întrebat-o: “De când aveţi diabet?” “Din ‘80″. “Şi cu ce v-aţi
tratat?” “Cu antidiabetice orale.” “La ce oră mâncaţi seara?” “Pe la
21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!”. Deci ea
şi-a tratat glicemia, dar, din păcate, necorespunzător şi mult prea
târziu, pentru a-şi păstra vederea şi picioarele…
Glicemia
poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă
glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un
accident de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un
medic şi-i face analize, gata - zice că are diabet! Nu-i deloc aşa!
Sedentarismul, stresul, adrenalina, spitalizarea, tratamentele cu
cortizon şi corticoizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La
unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar
temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului
creşte glicemia! Constatăm variaţii ale glicemiei timp de trei zile
şi-i spunem omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?
“Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?”
- Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?
-
Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la
grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume
conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar
trebui introdusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să
conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de
viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în
timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să
aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunţa la fast-food şi
la alimentele industriale, care conţin foarte multe chimicale. Dacă aş
putea, aş impune obligativitatea ca pe toate mesele din restaurante şi
cantine să fie fructe!
Industria alimentară modernă
permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de
preparare a alimentelor - substanţe chimice considerate nedăunătoare
pentru organismul uman. Oare chiar aşa stau lucrurile? Aditivii
alimentari, coloranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aromele artificiale,
nitraţii, nitriţii, conservanţii, acidifianţii, emulsificatorii
care menţin consistenţa produselor, agenţii de coacere, de
îngroşare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin
alimente preambalate şi uşor de preparat. Dar ce face ficatul nostru,
suprasolicitat şi “obligat” să prelucreze aceste substanţe chimice,
dintre care multe au potenţial cancerigen? Cum reacţionează
organismul copiilor mici, care au nevoie de vitamine, proteine,
minerale şi enzime naturale pentru creştere şi dezvoltare armonioasă,
dar care sunt “îndopaţi” cu dulciuri industriale de la cele mai
fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este “bombardat”
cu chimicalele din hrana viitoarei mămici? Practic, aceste substanţe
le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în
creşterea plantelor şi animalelor (ca stimulatori), cu hormonii
folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi “pasiv” de planta erbicidată,
ajung în cantităţi minuscule în organismul fragil al bebeluşilor şi
se transformă în “disruptori” hormonali. Şi ne mai mirăm că se nasc
copii autişti sau că devin supraponderali, hiperactivi ori au
dificultăţi de concentrare?…
Picătura de la streaşina
casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte.
De ce? Pentru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimicalele din
alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul “modern” şi “civilizat”
face boli noi, necunoscute generaţiilor anterioare, mai “necivilizate”!
Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoştinţele acumulate trebuie să se
răsfrângă negativ asupra sănătăţii noastre? Atunci, unde e progresul?
Deschideţi televizorul sau radioul - în 5 minute eşti “vindecat” de 5
boli! Reclame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiune,
medicina modernă are deja o soluţie! Însă aceste reclame nu vând altceva
decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că
nu-i chiar aşa uşor să se vindece!… Eu nu mă mir când aud că un tânăr
sportiv, un student sau un elev “cade” pe stadion sau pe drum, răpus de
accident vascular cerebral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli,
în cluburile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi
să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme strugurii, merele, perele
sau prunele, cu energizante, alcool şi sucuri industriale! Faceţi
anchete şi printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi
cine va ajunge să ne trateze în viitor!
Părinţii nu mai
răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii “învaţă” de pe
internet şi cred că ştiu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt
abordate probleme de sănătate - lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că
baza sănătăţii individuale a întregii naţiuni începe cu profilaxia! Ar
trebui mobilizaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a
ţării, implicaţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de la
grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de
alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profesorii, medicii de familie şi
familia trebuie să pună accent pe importanţa alimentaţiei sănătoase,
pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, devine
un mod de viaţă! Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană
naturală, obţinută din lucratul pământului: legume, fructe,
zarzavaturi, cereale pentru consum şi pentru hrana animalelor, care ne
asigură carnea, laptele, ouăle etc.
Al doilea lucru
extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli,
orele de educaţie fizică şi sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri
medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea
timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate
mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu
multiple probleme de sănătate rezultate din excesul ponderal nu va
ajunge niciodată “olimpic”!
Aţi observat că nici nu mai
avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de
sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe etc.
Sportul avea rolul şi importanţa lui, în primul rând pentru sănătate.
Treptat, ne-am “lenevit”. Copiii sunt “ocupaţi” cu internetul şi
televizorul, adulţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi
ei: “Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o viaţă
de muncă!”. Şi chiar nu mai fac nimic! Vegetează în faţa televizorului!
Observaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se
îmbolnăveşte, face o perioadă tratamente şi “se duce”! Diabetul,
obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pentru că deodată devine
sedentar! Soţia face aprovizionarea zilnică, face curăţenie, spală,
duce gunoiul… El doar “stă”. Şi “ajunge” bine!
- Din
relatările cititorilor noştri, ştim că rezultatele tratamentului dvs.
sunt peste aşteptări… Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a
controla diabetul?
- V-am explicat că nu am
vrut să mă ocup de diabet. Am fost “obligat” de reacţia oamenilor!
Practic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez diabetul
sistematic. M-a interesat cu ce pot să scad glicemia şi cu ce pot să
“repar” pancreasul. Elaborasem dieta antidiabetică, aveam deja
Eridiarom-ul şi lucram la un nou produs din cătină. M-am întrebat:
“Ce-ar fi să combin cele două produse?”. Aşa am ajuns la Diavit…
Experienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau siguranţă. Am
monitorizat apoi 50 de bolnavi voluntari, trataţi cu Diavit, după şase
luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut
pacienţilor să-şi determine insulinemia şi peptidul C - parametri
relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate excelente! Până şi
leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!
“Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut «perfecţiunea»!”
- Practic, cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică, şi afecţiunile asociate cauzate de aceasta?
-
Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii
de bolnavi “trataţi” doar cu dietă şi cu Diavit, am ajuns la concluzia
că, mai degrabă, este rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! Sunt
afectaţi de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt
catastrofale: amputaţii, orbire, obezitate, boli cardiovasculare şi
alte afecţiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputaţii, cu
toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire!
După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface
elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu este vorba de o
leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat “ochiul în diabetul
experimental” şi am multe date interesante, unele în contradicţie cu
tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.
- La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?
-
Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie
atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea!
Pe lungul drum al industrializării şi al vieţii “moderne”, am devenit
din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul
imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului,
a fost ani la rând bombardat cu substanţe toxice din alimentaţie şi
mediul înconjurător, care l-au slăbit în timp şi i-au afectat rolul
bine determinat. Ne luptăm cu atâtea boli autoimune, cu alergii greu de
tratat, pentru că “paznicul” organismului este “otrăvit” şi nu mai
ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau
funcţionarea deficitară a unor organe şi sisteme. Ne-am îndepărtat de
poruncile divine şi ne-am pierdut “perfecţiunea”! Măcar de-am avea
“mintea românului cea de pe urmă”, să ne întoarcem la natură şi la hrana
sănătoasă, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc!
