Alegerea unui e-book

Desi mirosul de carte este inimitabil, e-bookul isi face tot mai mult loc in randul cititorilor. Asta datorita faptului ca e mai chic de citit pe ea in primul rand, mai usoara, poti incarca mai multe carti (pentru cazul in care nu-ti mai place cartea sau ai terminat-o) si sunt carti care nu se mai gasesc usor in librarii (sau nu suficient de repede)

Am cautat pe net recomandari pentru e-book-uri, dar toti se leaga de chestii pe care le consider neesentiale.

In principiu, cam toate e-bookurile isi fac treaba, asa ca se poate in principiu alege orice. Ar fi recomandabil totusi ceva de calitate, ca la orice produs. In e-bookuri: Amazon (Kindle), Barnes and Noble (Nook), Fnac (Kobo), Sony.
Ce e bine sa aiba un e-book: lumina de noapte (cel mai important) si eventual, pe langa touch si butoane fizice.  La inceput e mai chic sa folosesti touch-screenul pentru schimbarea paginilor, dar apoi am inceput sa prefer sa schimb pagina cu butoane fizice.

Ca si formate, epub si mobi sunt cele mai folosite. Se gasesc mai multe carti in format epub, dar sunt suficiente si in mobi. De asemenea, Calibre, soft pentru PC face transformarea dintr-un format in altul

M-am jucat cu cateva dintre e-bookuri, asa ca in continuare o sa incerc sa fac o lista cu avantaje si dezavantaje ale ficaruia:

Nook Simple Touch
 plusuri:
 - se simte foarte bine in mana.
 - pe langa touch are butoane fizice si pe o parte si pe alta, asta permite derularea paginilor cu oricare mana.
 - se rooteaza (foarte usor si fara riscuri, daca ceva nu merge se poate reseta la setarile din fabrica) si devine o tableta android cu anumite limitari. Astfel va suporta absolut orice format si se pot folosi alte programe pentru lectura, mai dezvoltate, se pot instala jocuri (sah, table, sudoku)
 minusuri:
- nu are lumina (pentru asta se poate lua modelul cu Glowlight)
- nu este la fel de frumos ca un Kindle sau un Kobo
- "hartia" este putin mai gri decat la Kindle
- dictionar roman-roman sau  englez-roman sunt disponibile doar in versiunea rootata.

Kindle Paperwhite:
plusuri:
- e singurul e-book cu dictionar de romana sau englez-roman. Dictionarul se gaseste pe internet;
- "hartia" este mai alba;
- comunitatea (Kindle are peste 90% din piata de e-book readere)
minusuri:
- pretul
- lipsa butoanelor fizice
- suporta doar mobi, dar sunt carti suficiente. Daca nusunt suficiente, se poate face translatarea cu Calibre

Kobo Aura:
plusuri:
- cel mai frumos e-book. Spre diferenta de celelalte, rama nu este in relief, ci este la acelasi nivel cu ecranul, dandu-i un look mai modern.
- are Pocket, un fel de cloud. Vezi pe PC un articol, il trimiti cu click dreapta in Pocket si il citesti mai tarziu pe e-book
- draguta ideea cu coperta cartii curente ca ecran de stand-by;

minusuri:
- rama fiind ingusta, ai tendinta de a acoperi cu degetul mare parte din scris.
- suport pentru dictionar de romana;
- nu se gaseste in Romania usor. Fiind un produs FNAC, se gaseste doar in lantul lor din Franta si Belgia;
- lipsa de butoane fizice

Tea e-book:
plusuri:
- suportat de comunitatea linux, ca atare are cel mai complex si complet meniu.
- in cloud are foarte multe carti gratuite, asa ca in principiu nu mai trebuie sa ti le incarci pe toate pe e-book reader.

minusuri:
- pentru cei ce prefera butoanele fizice la derulare, acestea se afla in partea de jos a ecranului;
- design-ul pare mai ieftin.
- dictionar englez-roman si roman-roman

Filme cu idei (1): Esylium

Undeva in viitor, bogatii se retrag intr-o statie (Elysium) unde traiesc vesnic, au spitale ce vindeca orice boala, in lux, fara criminalitate (spitalele invie si morti, asa ca n-ar avea sens), fara griji  . Pe scurt, o lume perfecta.
Intre timp, pe pamant, oamenii traiesc in niste ghetouri si muncesc in fabrici precum iobagii. Asistenta sanitara doar de baza. Pamantenii nu au voie sa urce pe statie in nici un chip, etc.Seara se pun si viseaza la cat de frumos ar putea fi pe statie precum viseaza musulmanul la cele 77 de fecioare.
Cei care trebuie sa coboare de pe statie pe pamant (directorii de fabrici) aucurse in fiecare seara spre statie.

Nu m-a impresionat filmul, sa zicem ca e ok de pierdut vremea.



Idee:
De-a lungul filmului empatizezi cu pamantenii, cum sunt ei oropsiti si asa mai departe. Iti pare rau de copiii care mor de foame, o fetita bolnava de leucemie ce nu mai are nici o sansa pe Pamant, un tip fortat de seful lui sa intre intr-o camera cu radiatii sub amenintarea concedierii, etc. Empatizezi pentru ca in esenta esti un om bun.

 Insa daca te gandesti mai bine, iti dai seama ca de fapt lumea in care traim este chiar a ceea ce se intampla acolo.
La scara mondiala, ai niste tari cu africani sau bangladeshieni care mor de toate bolile, de la raceala sau constipatie. Muncesc in fabrici pe un salariu lunar cu care nici nu poti sa iesi pana la buticul din colt. Si cu totii viseaza sa ajunga in America si Europa. si si pentru ei, din cauza banilor si a vizelor, si pentru ei e imposibil. Precum se incercau zboruri spre statie soldate cu doborarea navelor, tot asa si imigrantii mor de foame si sete in tiruri, sunt aruncati din vapoare la controale. 

"Si acum ce ai vrea? Sa ne umplem de indieni si de chinezi care sa ne ia locurile de munca? Sa primesc tiganul la mine in casa? Comunistule!"

Imediat incep sa ne vina idei cum ca noi suntem harnici, ei sunt lenesi. Eu am invatat, el a stat la soare. Sa nu mai faca atatia copii, unii mai radicali propun chiar sa fie sterilizati. Sa isi schimbe conducatorii, etc.

Dar astea sunt chestii ca cele ale avocatilor. Cand esenta este ca sunt oameni.Pentru cei evlaviosi, sunt fratii nostri.

Empatizam cu cei saraci si necajiti doar atata timp cat asta e gratis si nu ne afecteaza viata sau confortul in vreun fel. Dai un like&share la o poza cu copil bolnav.

Inima buna de copil ni se acopera de rautate pe zi  ce trece, precum  reactorul de la Cernobal de beton si plumb. "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor".

Formula fericirii

 

Prin facultate am auzit (cred de la un profesor) una din putinele chestii care mi-au ramas (si normal, cum chiuleam, n-aveau de unde ramane multe)
Sa nu lungim:

F=Di / Dt
F= Nivelul de fericire
Di=Dorinte Indeplinite
Dt=Numar total de dorinte (Dorinte indeplinite+Dorinte neindeplinite)



Este un raport subunitar cu cat este mai aproape de 1, cu atat esti mai fericit.
In consecinta, pentru creste probabilitatea de a fi fericit, ar fi bine sa ai cat mai putine dorinte ( si cat mai usor de indeplinit).

P.S.
Ducand ecuatia la limita,  e bine sa nu-ti doresti nimic.

LOTO

Ai castigat la loto. Nu ai castigat premiul cel mare de 1 miliard, dar ai castigat 7-800 de milioane.Ai castigat niste bani cu care poti sa faci absolut ce vrei, fara nici o restrictie. E normal sa te bucuri ca ai castigat sau sa te intristezi ca nu ai castigat lozul cel mare?
Cu toate astea, in mod ciudat, foarte multi, daca nu majoritatea, se intristeaza.

Ai avut o sansa (aproape) unica sa existi. Adica una la cateva miliarde - unul-doi din (numarul spermatozoizilor ce ii produce un barbat intr-o viata x numarul lunilor din ~30 de ani ;) )
Ai castigat o viata.
Esti complet echipat pentru fericire. Pana la urma in copilarie esti fericit desi nu ai bani. Chiar si daca esti bolnav esti fericit. Asta pana nu incep toti sa te compatimeasca astfel incat sa ajungi sa te simti anormal.

Dar incepi sa risipesti banii fara noima. Devii grijuliu cu ei doar cand doar ti-a mai ramas un maruntis dupa ce ai risipit comoara. Te rogi cu lacrimi prin manastiri pentru sanatate desi te-ai indopat cu prostii si nu ai alergat 100 de metri de cand erai copil, incepi sa te rogi pentru inca o zi de viata cand ai risipit zeci de ani uitandu-te la televizor.
Chiar si asa, tot ai ceva pe cand sunt altii care nu au avut nimic sau nu au nimic. (au murit sau nu s-au nascut).

 

Si nu trebuie sa dai nimic nimanui. Fiecare a primit aceeasi suma pe care si-o cheltuie cum crede de cuviinta.

Deci nu e oare nerecunostinta sa nu te bucuri de darul primit ci sa fii suparat ca nu ai primit mai mult?
Si ajungi sa te manii pe toti cei din jur, pe ghinion, pe viata si ce(L)i care ti-au daruit-o.Sa stai in tristete?
Tristetea este pana la urma o neapreciere a darului vietii, a acestui dar primit. Fara sa fi facut nimic sau sa fi avut vreun merit.

De aceea, pe buna dreptate, ea este privita ca si unul dintre cele 8 mari pacate despre care spune parintele Ioan Cassian: "ca molia pentru vesminte si cariul pentru lemn, asa este vatamatoare tristetea pentru inima omului".

diabetul si cauzele lui, tratament

Despre DIABET

Prof. dr. ROMAN MORAR: “Diabetul nu e, practic, o boală!”

 

- D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul (…). Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?
- În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu am studiat diabetul încă din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: “Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim alimentar să ţin? Cum pot să beneficiez, în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet, nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. “Ce facem în continua­re?”, mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu… În toate scria că dia­betul este o boală incura­bilă. “Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?” - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: “Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a răspuns: “Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!”. În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet. Şi le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001, am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este “un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului”. În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!

“Omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii!”

- În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural, ajută la refacerea completă a pancreasului…

- Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit… Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: “Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce…”. Cum vine asta? Suntem din pământ? Vorbeşte preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Singur, nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Ştiţi ce-i interesant? Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului, se iscă fel de fel de conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi a efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă şi ei ceva! Socie­tatea “de consum” în care trăim este dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

“Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie”
- Atunci, ce ar trebui să facem? Să devenim vege­tarieni cu toţii?

- În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu erau copii cu cancer - nici de sto­mac, nici de colon! Acum, nu mai încap prin spi­tale! O adevărată tra­gedie la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!
Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: “Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?”. “Nu mănânc deloc”. “Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat… acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi “efectele se­cundare” ale diabetului! Trebuie să ne “trezim” şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva, dacă vrem să fim o naţie sănătoasă.

“Cine nu consumă vitamine şi săruri minerale naturale sigur ajunge bolnav!”

- Să înţelegem că fructele dulci pot ameliora efectele diabetului?

- Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei, după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale indus­triale, nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care “trăiesc pentru a mânca” şi atât!

Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: strugurii, merele, prunele, perele, bananele etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) - cel puţin 0,5 kg zilnic şi tot atâtea salate de crudităţi şi de zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salatele de crudităţi: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia merg în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

- Referitor la medicamentele antidiabetice mo­derne, aţi sesizat efecte terapeutice notabile în trata­mentul diabeticilor?

- În 1997, s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: “Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor”, de Ar­thur G. Guyton (S.U.A.), Editura Amaltea, Bucu­reşti. În capi­tolul de tratament al diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta în diabet, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că “boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală”, că relaţia din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, sugerează că există doar diabet şi atât! Tratamentul se face diferit - cu insulină la copii şi tineret, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază, se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie “scăldat” în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism maximum 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea este că acest Lantus, după 24 de ore, e tot în organismul bolnavului, care îşi face o altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?

În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisiune), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: “În timpul remisiunii, este important să nu se oprească administrarea insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: “Ţinta terapeutică în remi­siu­ne este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice”. Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina “protejează”, şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează foarte mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie - mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!
“Nimeni nu-i profet în ţara lui!”…

- Ce înseamnă acest lucru? Că tratamentul dia­betului este greşit?

- Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă… Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală, funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia, cu 28 de comprimate, şi conţine pioglitazonă - o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal…

- Pe ce vă bazaţi afirmaţiile?

- În primul rând, pe cercetările experimentale prin care am demonstrat - încă din 2001! - că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în “Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment”, New York (2010) - pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor “industriale”. Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.

- D-le profesor, sunt foarte inte­resante obser­vaţiile dvs. ştiinţifice, dar cred că vă veţi pune “în cap” toţi medicii care tratează dia­betul!

- Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul acesta. Ştiţi vor­ba aceea: “Nimeni nu-i profet în ţara lui!”… Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte “repară” cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.

“Dacă glicemia este ridicată, nu înseamnă că ai diabet!”

- Nouă, oamenilor “moderni”, în ce situaţii ne creşte glicemia?

- Stresul de zi cu zi, de la şcoală sau de la serviciu, ne creşte glicemia. Consumul de dulciuri industriale la copii, vaccinurile, anticoncepţionalele, tratamen­tele cu corticoizi şi multe altele sunt surse de creştere a glicemiei! Lipsa mişcării, dar şi banala febră ne mă­reşte glicemia! Din păcate, am acumulat multe obi­ceiuri proaste! Eu le dau oamenilor două pagini pe care sunt scrise toate substanţele şi obiceiurile care mă­resc glicemia. Dintre ele, cel mai periculos este să mâncăm seara târziu sau noaptea - obicei prost, do­bândit de tot poporul, după ce s-a “obosit” toată ziua la televizor. Pe părinţii noştri îi oboseau sapa şi coasa, dar mâncau dimineaţa bine, că plecau la hotar. Acum, cine mai mănâncă dimineaţa? Toţi merg direct la serviciu! Ajunge omul seara acasă, pe la ora 21, şi abia atunci mănâncă! Când merge la medic, îl găseşte cu glicemie crescută… Mâine, poimâine la fel, şi tot aşa… până ajunge la diabet!
A venit o doamnă nevăzătoare la mine… Avea am­putate laba piciorului drept şi degetul mare de la pi­ciorul stâng. Picior diabetic, din cauza unor glicemii foarte mari… Am întrebat-o: “De când aveţi diabet?” “Din ‘80″. “Şi cu ce v-aţi tratat?” “Cu antidiabetice orale.” “La ce oră mâncaţi seara?” “Pe la 21-22. Dar de ce mă întrebaţi? Nu m-a întrebat nimeni asta!”. Deci ea şi-a tratat glicemia, dar, din păcate, necores­punzător şi mult prea târziu, pentru a-şi păstra vede­rea şi picioarele…

Glicemia poate creşte dintr-o mie de cauze. Dar nu înseamnă că ai diabet, dacă glicemia este ridicată! La fel se întâmplă cu adrenalina: face cineva un acci­dent de maşină şi trei zile are glicemia mare. Dacă-l vede un medic şi-i face analize, gata - zice că are dia­bet! Nu-i deloc aşa! Sedentarismul, stresul, adrena­lina, spitalizarea, tratamentele cu cortizon şi corti­coizi, intervenţiile chirurgicale măresc glicemia. La unele vaccinuri, reacţia firească postvaccinală este febra, iar temperatura crescută măreşte glicemia. Orice stres al organismului creşte glicemia! Consta­tăm variaţii ale glicemiei timp de trei zile şi-i spunem omului că are diabet? Aşa abordăm noi diabetul?

“Omul modern trebuie să fie bolnav? Atunci, unde e progresul?”

- Cifrele statistice sunt alarmante: există peste 1.500.000 de români diabetici. Se va putea preveni în viitor această maladie?

- Nouă ne lipseşte educaţia, care trebuie începută cu copiii de la grădiniţă: ei ar trebui să cunoască toate fructele şi să le consume conştient, să ştie că sunt bune pentru sănătate! Educaţia în sănătate ar trebui in­trodusă în şcoli şi licee, astfel încât tineretul să conştientizeze beneficiile alimentaţiei sănătoase şi ale unui stil de viaţă cât mai apropiat de natură, iar viitoarele mame să afle că în timpul sarcinii trebuie să consume fructe şi legume crude, dacă vor să aibă un copil sănătos! Poate astfel tinerii vor renunţa la fast-food şi la alimentele industriale, care conţin foarte multe chimicale. Dacă aş putea, aş impune obliga­tivitatea ca pe toate mesele din restaurante şi cantine să fie fructe!

Industria alimentară moder­nă permite folosirea a peste 3000 de aditivi alimentari, în procesul de preparare a alimentelor - substanţe chimice considerate nedăunătoare pentru organismul uman. Oare chiar aşa stau lucrurile? Aditivii alimentari, co­loranţii, îndulcitorii, pigmenţii, aro­mele artificiale, ni­tra­ţii, nitriţii, con­servanţii, acidi­fianţii, emulsi­fi­cato­rii care menţin consistenţa pro­du­se­lor, agenţii de coacere, de îngro­şare, de înălbire, de afânare etc. pătrund în organism prin alimente preambalate şi uşor de preparat. Dar ce face ficatul nostru, suprasolicitat şi “obli­gat” să prelu­creze aceste substanţe chi­mice, din­tre care multe au poten­ţial cancerigen? Cum reac­ţio­nează organismul co­piilor mici, care au nevoie de vita­mine, proteine, mi­nerale şi enzime naturale pentru creştere şi dez­voltare armonioasă, dar care sunt “în­do­paţi” cu dul­ciuri in­dus­triale de la cele mai fragede vârste? Ce se întâmplă cu embrionul uman, care este “bombardat” cu chimi­calele din hrana viitoarei mă­mici? Practic, aceste substanţe le ingerăm direct; dar lista poate continua cu hormonii folosiţi în creşterea plantelor şi anima­lelor (ca stimulatori), cu hormonii folosiţi ca erbicide, care sunt absorbiţi “pasiv” de planta erbici­dată, ajung în cantităţi mi­nuscule în organismul fragil al bebe­lu­şilor şi se trans­formă în “disruptori” hormo­nali. Şi ne mai mirăm că se nasc copii autişti sau că devin supra­ponderali, hiperactivi ori au dificultăţi de concen­trare?…

Picătura de la streaşina casei cade pe beton şi, în timp, face o scobitură care se tot adânceşte. De ce? Pen­tru că perseverează! La fel se întâmplă cu chimi­calele din alimentaţie! Tot mai frecvent constatăm că omul “modern” şi “civilizat” face boli noi, necunos­cute generaţiilor anterioare, mai “necivilizate”! Omul modern trebuie să fie bolnav? Cunoştinţele acumulate trebuie să se răsfrângă negativ asupra sănătăţii noas­tre? Atunci, unde e progresul? Deschideţi televizorul sau radioul - în 5 minute eşti “vindecat” de 5 boli! Re­clame care îţi induc ideea că, pentru orice afecţiu­ne, medicina modernă are deja o soluţie! Însă aceste reclame nu vând altceva decât false speranţe! Abia când ajunge omul la boală îşi dă seama că nu-i chiar aşa uşor să se vindece!… Eu nu mă mir când aud că un tânăr sportiv, un student sau un elev “cade” pe stadion sau pe drum, răpus de accident vascular cere­bral! Sunteţi ziarişti: faceţi anchete în şcoli, în clubu­rile sportive, printre tineri, în general. Veţi rămâne uimiţi să aflaţi că ei au înlocuit de multă vreme stru­gurii, merele, perele sau prunele, cu energizante, al­cool şi sucuri industriale! Faceţi anchete şi printre studenţii de la Medicină! O să vă speriaţi să vedeţi cine va ajunge să ne trateze în viitor!

Părinţii nu mai răzbesc cu munca, bunicii nu mai sunt ascultaţi! Tinerii “învaţă” de pe internet şi cred că ştiu totul! Sunt ziare în care, periodic, sunt abor­date probleme de sănătate - lucru lăudabil, dar nimeni nu spune că baza sănătăţii individuale a întregii na­ţiuni începe cu profilaxia! Ar trebui mobili­zaţi toţi factorii implicaţi în educaţia sănătoasă a ţării, impli­caţi şi viitorii părinţi pentru nou născuţi! Copiii de la grădiniţă, şcolarii şi studenţii ar trebui să aibă cursuri speciale de alimentaţie sănătoasă. Educatorii, profe­sorii, medicii de familie şi familia trebuie să pună ac­cent pe importanţa alimentaţiei sănătoase, pentru că un obicei deprins în copilărie se păstrează în timp, de­vine un mod de viaţă! Ce se înţelege prin alimentaţie sănătoasă? Hrană naturală, obţinută din lucratul pă­mântului: legume, fructe, zarzavaturi, ce­reale pen­tru consum şi pentru hrana animalelor, care ne asigură carnea, laptele, ouăle etc.

Al doilea lucru extrem de important în menţinerea sănătăţii este mişcarea. În şcoli, orele de educaţie fizică şi sport sunt bagatelizate, copiii aduc scutiri medicale obţinute fraudulos de părinţi, în ideea că astfel vor avea timp să se pregătească mai mult la alte obiecte de studiu, considerate mai importante. Însă un copil obez, ruşinat de propriul aspect şi cu multi­ple probleme de sănătate rezultate din excesul pon­deral nu va ajunge niciodată “olimpic”!

Aţi observat că nici nu mai avem de unde alege sportivi? Pe vremuri, în orice sat era un teren de sport, se făceau competiţii între clase, sate, comune, oraşe etc. Sportul avea rolul şi importanţa lui, în pri­mul rând pentru sănătate. Treptat, ne-am “lenevit”. Co­­piii sunt “ocupaţi” cu internetul şi televizorul, adul­­ţii cu lenea. Oamenii de vârsta a treia greşesc şi ei: “Dacă m-am pensionat, nu mai fac nimic! Mă odihnesc, după o via­ţă de muncă!”. Şi chiar nu mai fac ni­mic! Vegetează în faţa televizorului! Ob­servaţi o familie de pensionari: foarte repede, soţul se îmbol­năveşte, face o pe­ri­oadă tratamente şi “se duce”! Diabetul, obezitatea, accidentul vascular îl ucid. Pen­tru că deodată devine sedentar! Soţia face aprovi­zionarea zilnică, face curăţe­nie, spală, duce gunoiul… El doar “stă”. Şi “ajunge” bine!

- Din relatările cititorilor noştri, ştim că rezul­tatele tratamentului dvs. sunt peste aşteptări… Este de ajuns o astfel de cură naturală pentru a controla dia­betul?

- V-am explicat că nu am vrut să mă ocup de diabet. Am fost “obligat” de reacţia oa­menilor! Prac­tic, a fost o întâmplare care m-a făcut să studiez dia­betul sistematic. M-a intere­sat cu ce pot să scad gli­cemia şi cu ce pot să “repar” pancreasul. Elaborasem dieta antidiabe­tică, aveam deja Eridiarom-ul şi lu­cram la un nou produs din cătină. M-am întrebat: “Ce-ar fi să com­bin cele două produse?”. Aşa am ajuns la Diavit… Ex­perienţele făcute ulterior pe animale mi-au dau si­gu­ranţă. Am monitorizat apoi 50 de bolnavi volun­tari, trataţi cu Diavit, după şase luni de la întreruperea oricărui tratament antidiabetic. Le-am cerut pacienţi­lor să-şi determine insulinemia şi peptidul C - para­metri relevanţi pentru diabet. Toţi aveau rezultate ex­celente! Până şi leziunile retiniene se amelioraseră simţitor!

“Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut «perfecţiunea»!”

- Practic, cu DIAVIT şi regim alimentar se tratează concomitent şi boala diabetică, şi afecţiu­nile asociate cauzate de aceasta?

- Diabetul nu este, practic, o boală! După atâţia ani de cercetare şi mii de bolnavi “trataţi” doar cu die­tă şi cu Diavit, am ajuns la concluzia că, mai de­grabă, este rezultatul unei alimentaţii dezastruoase! Sunt afectaţi de hiperglicemie o groază de oameni, iar urmările sunt catastrofale: amputaţii, orbire, obe­zi­tate, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni asociate! Am salvat sute de oameni de la amputaţii, cu toate că erau într-o stare destul de gravă! Alţii au scăpat de orbire! După tratament, retina îşi revine la normal, pentru că se reface elasticitatea vaselor şi edemele se retrag, deci nu este vorba de o leziune în ochi! Într-o teză de doctorat, am abordat “ochiul în diabetul ex­pe­rimental” şi am multe date interesante, unele în con­tradicţie cu tratamentele oftalmologice care se fac astăzi.

- La final, aveţi vreun sfat pentru cititorii noştri?

- Să fie înţelepţi şi să-şi educe sănătos copiii. Dar mai ales să fie atenţi la alimentaţie, pentru că de aici ni se trage toată nenorocirea! Pe lungul drum al in­dustrializării şi al vieţii “moderne”, am devenit din ce în ce mai sensibili la factorii externi, pentru că sistemul imunitar, care ar trebui să se ocupe de buna funcţionare a organismului, a fost ani la rând bom­bardat cu substanţe toxice din alimentaţie şi mediul înconju­rător, care l-au slăbit în timp şi i-au afectat rolul bine determinat. Ne luptăm cu atâtea boli auto­imune, cu alergii greu de tratat, pentru că “paznicul” organis­mului este “otrăvit” şi nu mai ştie ce să facă atunci când ne confruntăm cu infecţii, boli sau func­ţionarea deficitară a unor organe şi sisteme. Ne-am îndepărtat de poruncile divine şi ne-am pierdut “per­fecţiunea”! Măcar de-am avea “mintea românului cea de pe urmă”, să ne întoarcem la natură şi la hrana sănătoa­să, care ne pot salva de la dezastrul bolilor ce ne copleşesc!

*In completarea interviului, iata o prelegere (inregistare video) a Dr.Calin Marginean despe diabetul zaharat:

https://www.youtube.com/watch?v=yidIaqgnIz8

O buna analiza a educatiei si a sistemului de invatamant

Dragoste japoneza

Un reportaj foarte bun despre industria sexului din Japonia

Munca grea

Pentru cei ce se plang de viata sau de serviciu, oamenii astia fac asta ani de zile (speranta de viata e vreo 47 de ani)

Votul in Paris - povestea

  “If voting made a difference they wouldn’t let us do it” Mark Twain

Era 7 seara. Imi las prietenii acasa si ma gandesc daca sa ma duc la hotel, fiind cam obosit, sau sa merg la vot. Nu cred ca votul meu singular ar schimba ceva, mai mult din curiozitate si pentru cei care au pus mult suflet in chestia asta. 

Fusesem mai devreme, impreuna cu amica mea romanca si cu sotul ei francez, dar lungimea cozii, vreo 150 de metri si timpii de asteptare i-au descurajat. (Intreb pe cineva ce statea la intrarea in curtea ambasadei - de unde pana la intrarea in sectie mai erau vreo 10-15m- de cat timp asteapta. "Trei ore si doua ore am facut pe drum. Asta ca sa anulez votul unui cretin")
Au fost organizate 2 sectii de votare, una la ambasada si una la consulatul de langa.

Ambasada Romaniei e frumoasa, in stilul cladirilor din Paris, destul de central, pe langa Pont de l'Alma.

Ma pun la coada ce are vreo 70 de metri pana la intrarea in curte. Oamenii stau la coada destul de ordonat. Majoritate tineri. Se leaga discutii, oamenii par ca vor sa faca ceva, sa se implice intr-o schimbare. Intru in discutii cu cineva in jur de 40. Zice "Nu stiu daca are vreun rost sa stam aici (la coada), citi vor sa se intoarca in tara?!" "Suficienti. Cred ca toti viseaza sa se intoarca la un moment dat" ii zic. Imi zice ca e de 9 ani in Franta. Ajungem la discutii despre ce ar trebui sa se schimbe si ii zic parerea mea: "Justitia in primul rand trebuie sa functioneze, sa se opreasca rana. Apoi invatamantul pentru ca oamenii sa produca valoare adaugata, nu sa fie niste semi-roboti pe salariu minim"

O tanara blonda vine si  anunta ca daca pana la 9 fara 10 nu ajungem sa votam, cei de afara sa intre in cladirea ambasadei pentru ca cei care sunt in interiorul sectiei, conform legii, au drept de vot.
Pe la 20:20 cam toti cei din strada intra in curtea ambasadei. O curte de 20 latime si 15 lungime. Cladirea in holul de la intrarea careia se tine votul arata bine, cu coloane in fata, curtea cu pietruita. Intrarea in cladire se face printr-o usa de sticla si gratii de fier forjat

La 20:30 un portar incearca sa inchida portile de la curtea ambasadei si un cor de huiduieli se napusteste asupra lui, cativa se reped si trag de poarta sa o tina deschisa, vociferand ca nu are dreptul sa inchida poarta sectiei pana la ora 9. Omul de la securitate abandoneaza lupta si da din umeri, poarta ramane deschisa. Ma cuprinde un fel de mandrie si parca simt ca se poate rasturna ceva.

Spiritele se calmeaza. Un domn vioi cu parul lung imparte declaratii pe propria raspundere pe care ar trebui sa le completam, dar precizeaza ca in nici un caz nu trebuie sa le semnam.

Destul de rar ies oameni din holul cladirii unde e organizata sectia, semn ca procesul de vot este foarte greoi.

Oamenii sunt calmi, suntem siguri ca o sa ajungem sa votam.
O tanara foarte sic cu un catel. Cineva de langa mine o intreaba: "L-ai adus si pe el la vot?". "Pai da, ca el o sa voteze. Vreti sa va arat un filmulet cum voteaza? Sper ca nu sunteti cu Ponta." Dupa ce interlocutorul neaga, tanara arata filmuletul pe telefon "Uita-te ce latra cand aude numele Ponta. Si stai sa vezi cum face cand o vede pe Macovei, uite cum linge ecranul laptopului."

Aflu de asemenea ca la sectia organizata la consulat sunt si mai multi votanti, coada era mult mai mare.

La ora 21 se incearca sa se inchida usile de la intrarea in cladire. dar oamenii incep sa se inghesuie pentru a intra in hol si usa ramane deschisa.Sunt cam 250-300 de oameni in holul sectiei si in curte.
La poarta ambasadei apar politisti francezi care blocheaza accesul in curtea ambasadei, dar nu sunt incidente.
Aflam ca membrii sectiei au ridicat urnele. In fata ambasadei apare grupul de oameni ce n-au reusit sa voteze la consulat. 
Si inauntru si afara se aud scandari "Vrem sa votam!", rareori "Jos Ponta!". Cineva striga "Sa cada Bastilia!". Da, as putea spune ca ambasada a fost o mica bastilie.
Un ardelean incepe sa cante  cu o voce de Furdui Iancu versuri improvizate despre votare.
Din interiorul holului vad doi colegi care imi zic ca ei au stat la coada de la consulat de la ora 5 jumate.
Cineva despre ideea guvernantilor sa se interzica dreptul celor din strainatate sa voteze: "Cum sa nu am eu dreptul sa votez pentru viitorul copiilor mei ce-s acasa?"

Presedintele sectiei de votare, un domn bine, discuta des la telefon (cu cei din romania cred).
Se urca pe masa si incearca sa vorbeasca multimii. Vocea ii este slaba, aproape soptita, este probabil ragusit si nu se aude in sala, oamenii nu au rabdare si incep sa vorbeasca peste el. Face apel ca oamenii sa fie rationali, sa il inteleaga ca are si el superiori care i-au spus ca nu se prelungesc votarile. Oamenii incep sa huiduie si ii cer sa nu le fure dreptul la vot, se acuza slaba organizare. In aparare, presedintele spune ca nu a avut personal suficient si ca spera sa se rezolve in viitor. Se aud "Hotii!", "Rusine!" si "Jos Ponta!"

Foarte multi filmeaza, fotografiaza, inregistraza.

Ies afara si langa mine iese la tigara un membru al comisiei. Spune ca el este muncitor pe santier si a fost selectat pentru ca Partidul Ecologist nu avea pe nimeni. Si zice ca nu este remunerat. Este imbracat la costum. Spune ca vina nu este a lor, ei au facut tot ce au putut si ca nu au stat deloc inca de la deschiderea urnelor, nici nu au mancat nimic, doar o cafea si 2 tigari. Spune ca de vina a fost faptul ca membrii comisiei trebuiau sa introduca datele oamenilor, apoi dura si completarea formularului pe proprie raspundere de catre votanti si doar 7 stampile au fost insuficiente.

Ardeleanul ce cantase mai devreme se ridica pe o masa si spune ca in masina afara il asteapta copilul si ca chiar trebuie sa plece. Spune despre bunicul lui care a fost deputat in Marea adunare de la Alba Iulia. "Si sa va fie rusine" arata spre comisie.

Este cerut sa vina ambasadorul care apare in jur de ora 22.  Acesta repeta aceleasi discutii, el spune ca nu e responsabilitatea lui, Ambasada doar gazduieste sectia de votare, cere intelegere pentru Presedintele comisiei, spune ca nu are ce face, ei au facut ce au putut si decizia de prelungire o poate da doar BEC.

Cineva istoriseste ca la o biserica ortodoxa din Paris oamenii au fost indemnati sa nu voteze Iohannis pentru ca a vandut copii. Pacat pe sufletul preotilor alora.

Pentru calmarea oamenilor se trimite o hartie semnata de toti membrii comisiei, hartie care, pare-se, a fost trimisa in romania. 
Scria ca s-a fortat intrarea sectiei de votare, ca oamenii, sub influenta unor agitatori, scandeaza si cer redeschiderea urnelor. (As fi vrut sa-i fac poza ca o marturie a modului urat cum au fost prezentate lucrurile, dar telefonul mi se descarcase inca de la inceput.)

Cineva imi spune ca si in 2009 au fost probleme cu cozile de asteptare, dar nu asa mari. 
Asta imi aduce aminte ca dupa 2004, cand Nastase a pierdut alegerile si din cauza voturilor din strainatate, la urmatoarele alegeri importante au fost luate masuri
Acum, de exemplu in Franta, intre Paris si Bordeaux nu e nici o sectie de votare. pentru alegatorii din Brest, cea mai apropiata sectie de votare e la 600 de km.

Oamenii incep sa se rareasca, spun ca trebuie sa mearga la lucru a doua zi, ca trebuie sa prinda metroul. mai sunt 80-100. acum ar incapea toti in interiorul holului.

Incepe sa ploua, la poarta ambasadei pe langa cei 2 politisti de la inceput au mai aparut inca vreo 3 politisti si 2 scutieri. Incearca sa se adaposteasca de ploaie punandu-se in dreptul portii.

Cu cat numarul oamenilor scade, scad si sperantele ca votul sa se reia, dar oamenii nu vor sa isi abandoneze dreptul. 

Ambasadorul incearca sa convinga oamenii sa iasa din cladire. nu are altfel cum sa ii dea afara pentru ca personalul ambasadei are doar 7-8 persoane si politia franceza nu poate intra in interior.

Leaderul ad-hoc al votantilor, (blonduta care venise mai devreme la coada sa ne spuna sa intram in interiorul curtii daca nu ajungem sa votam) spune sa se faca o contestatie semnata de toti cei prezenti. O intreb pe tanara entuziasta ce se spera ca se obtine cu aceasta contestatie, ca doar votul nu o sa se reia. Nu stie sa raspunda. Nu o semnez, petitiile si sesizarile sunt pentru visatori.

Plec pe la 11 si ceva cand mai ramasesera vreo 50 de oameni si cand se vedea ca e doar problema de timp pana se incheie totul.

Mi-era ciuda. Intr-un fel, simteam ca cei buni au pierdut din nou. Ca din nou trupul istovit al celor ce produc a cazut jos sub povara lipitorilor. Lipitori care voteaza egal cu tine cat din painea ta li se cuvine. Dar, in acelasi timp, acum cred ca gloaba se poate ridica, ca are inima de cal de Fat Frumos. Doar putin curaj (adevarat)

P.S. Zice domnu' Ponta: "S-au organizat, deja aveau pancartele pregătite de dimineaţă că o să blocheze, au venit seara, domnul Diaconescu ştie că în diaspora au trimis la 7-8 seara autobuze cu oameni, au blocat secţia şi v-au trimis poze".  Cum ar zice Hugo, Le miserable

efectele internetului asupra copiilor

Efectele internetului asupra copiilor

batranete

E socant un tanar cu parul alb la fel cum e un copil ce vorbeste prea matur. Amandoi imbatraniti inainte de vreme.
Batranetea urata nu e cea materiala, ci cea spirituala, sufletul precede corpul.

adevarul absolut

Nu poti sa afirmi sigur pe tine ca nu exista adevar absolut. Adica sa enunti ca si adevar absolut ca nu exista adevar absolut.

Cuvinte mici pentru venetici (I)

 a se bârâca = a se căţăra
a sârui = a aranja; a-şi face sâr =a-si face indemana

Povesti de neadormit copiii

Pentru cei care nu cred ca in orice basm e un sambure de adevar, de ce zboara vrajitoarele pe maturi:
 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/vrajitoare-maturi-droguri-medievale.

Ganduri sarite de pe fix

 Care e diferenţa între tradiţii şi superstiţii? Pana la urma ambele sunt facute pentru a aduce binele sau a evita raul.

pozitive: Ce faci în seara de anul nou pentru a-ți merge bine anul viitor: Primeşti cu pluguşorul sau îţi iei chiloţii cei roşii (chiar roşi)?
negative: Pentru a feri casa de rele agăţi în cui o icoană sau o potcoavă?

Despre scoala si profesori

De la o postare pe FB:

 Nota; Prin termenul de profesori ar trebui inteles de la caz la caz fie intregul fie o parte a tuturor angrenati in procesul educatiei preuniversitare (la nivel universitar accentul se pune pe a crea specialisti), de la educator  la creatorii manualelor si ministri.

1) Profesorii ar trebui sa fie exemplu pentru elevi. Si aceasta e ocazia cea mai buna de a demonstra cum sa te organizezi, cum sa iti ceri drepturile, cum sa faci sa le obtii. Pentru ca grupul social cu cea mai ridicata medie intelectuala ar trebui sa aiba capacitatea de a face ceva sa nu rabde in saracie. Intelectualii au facut revolutia de la 1848 si unirea de la 59, nu?

2) Traim intr-o societate capitalista, profesorii trebuie sa se adapteze si sa arate primii cum trebuie sa te adaptezi acestui sistem. Job alternativ, meditatii, etc. Dar nu, profesorii trebuie sa obtina un job pe viata, de unde sa nu-i miste nimeni (titularizarile). A elimina un profesor incompetent din sistem e o chestie imposibila.  O solutie intermediara, un exista un sistem national de testare a cunostiintelor in domeniu si pedagogice la fiecare 4 ani (sau oricat, 4 corespunde cu ciclurile educationale)? Cei picati sa faca ce vor. Pentru ca pana la urma importante sunt destinele unor copii, nu a asigura niste ore unor profesori incompetenti sau depasiti.

De la capat:
Scopul sistemului de educatie e modelarea unor copii in a deveni persoane cu aport pozitiv in societate si a-i pregati pentru problemele intampinate in viata, apoi de a le da o arma (adica cunostiintele) cu care sa poata sa isi asigure o viata decenta. Cum ziceam mai sus, in perioada preuniversitara scopul cade pe primele doua parti, in cea universitara in crearea de specialisti.
Procesul de educatie a copilului e convergenta a 3 directii: parintii, scoala si societatea prin puterea exemplului. Dar si in formarea parintilor si a societatii, scoala are rol determinant pentru ca fiecare parinte si membru al societatii (cu exceptii neglijabile) a trecut prin scoala.

In consecinta, se poate spune ca scoala/profesorii rolul determinant in formarea societatii pe termen lung.
Daca o societate nu functioneaza corect, este (poate printre altele) si  ceva gresit in modul in care profesorii de-a lungul timpului au inteles sa isi desfasoare activitatea. 

Deci, nivelul salariilor din poza reflecta modul in care profesorii si-au facut meseria. Ca si medie a activitatii (bineinteles ca sunt si profesori buni), au salariile pe care le merita in fiecare tara. Pentru ca profesorii trebuie sa aiba grija de societate pentru ca societatea sa poata avea grija e ei. Exact ca si in cazul parintilor, daca te ocupi de copil sa reuseasca in viata, el iti va fi un ajutor la batranete.

Sa ne gandim si la niste caracteristici ale profesorilor din Luxemburg sau altundeva in tarile dezvoltate (unde, de ce oare, dat fiind ca tot profesori l-au creat, sistemul de invatamant e performant):
- nu dau note mari doar ca sa poata copilul sa intre la facultate (o chestie: prin notele mari, se induce copilului si parintilor ideea ca ce breaz e odrasla. Si in loc sa se angajeze direct vanzator in mall, mai sta 5-6 ani pe banii parintilor frecand buha pe la facultate. Decizii  de acest fel schimba viata copiilor alora);
- isi fac treaba cu responsabilitate (nu cred ca exista cazuri de profesori ce dicteaza rezumate de pe net)
- nu lasa elevii sa copieze la examene in care ar trebui sa fie supraveghetori;
- nu se tem si lasa corigenti pe cei care nu invata; 
- nu iau spagi sau protocoale la examene (tip BAC). Nici macar fursecuri.
- nu fac meditatii cu copiii carora le predau. tot un fel de spaga. Altfel, ar fi contra logicii: daca multi copii au nevoie de meditatii regulate, e ceva problematic cu modul in care predai si daca nu stii sa predai, nu esti profesor bun si atunci de ce ar trimite parintele copilul la meditatie la tine. Sau meditatii in clasele primare?!!!
- folosesc calculatorul in procesul de invatare;
- sunt modele respectate in societate;
- pedepsesc aspru pe cei prinsi trisand sau comportandu-se neadecvat.

Sa auzi de profesori care copiaza la examenul de titularizare/definitivat? e ca un judecator care ia spaga.  Ar trebui exclus pe veci din sistemul de invatamant.
Chestiile ingrosate sunt cele mai grave lucruri pe care le face profesorul, pentru ca prin ele dauneaza extrem de grav societatii. Invata elevul ca se poate si altfel, cu invarteli si ca exista mereu o cale mai usoara.
Daca elevul ala ar fi fost oprit sau fortat sa invete, ar fi invatat sa aprecieze munca, nu pe smecherii invartitori. Si cei cu care s-ar fi intalnit in viata erau si ei la fel (sau mai putini spagari) 

Sa mai dezvoltam/aberam putin:
Consider ca rolul profesorului nu e acelasi ca si rolul muncitorului din fabrica, aceea de a merge la catedra si a face un rezumat al lectiei din carte si de a da o teza si 2 note la fiecare.
Rolul profesorului nu e nici macar acela de a pune copilul sa invete manualul. Si nu pentru asta e respectat. 

E respectat pentru "titlul' pe care il are in societate. Titlul profesorului e acela de formator de OAMENI. 
Pentru societatea prezenta si viitoare. Pentru ca prin copii, si parintii pot fi educati. Si acesta este lucrul de la care trebuie plecat si care trebuie avut permanent si principal in vedere. 

b) In momentul de fata, singurul folos in invatarea manualului este dezvoltarea capacitatii de memorare. Dar in lipsa dragostei de carte, aceste informatii sunt seci si nefolositoare, inmagazinate pentru evaluare si uitate in marea proportie imediat apoi. Nu inteleg de ce se face teoria multimilor in liceu.
Nu e important sa stii cat e productia de carbune a Chinei sau unde se afla lacul Titicaca sau golful Fundy (ultimele 2, favorite ale unui profesor de geografie). Era folositor acum 50 de ani cand cultura generala era un deziderat al "omului universal" visat de comunism (va amintiti filmele cu tinerii de pe santiere care dupa ce inventau ceva pe la lucru, mergeau la scrima si apoi mai studiau ceva pentru admiterea la medicina  sau macar pentru o replica filosofica data colegului sofer). Dar mai ales, oarecum  a intelectualitatii.
Ori, in ziua de azi, aceste informatii aproape nefolositoare se pot afla in nici 3 minute.
In schimb, tanarul iesit de pe bancile liceului la 18 sau 19 ani, om teoretic deja apt de a fi util societatii cum este? Vorbesc de nouazeci si x la suta, bineinteles ca mai sunt si exceptii:

- incapabil de a sustine nici cea mai de baza conversatie intr-o limba straina desi a studiat-o 8-10 ani (nu vorbim de engleza, aia s-a invatat din filme si PC);si oamenii aia nu-s prosti sau netalentati in domeniu, in cateva luni de stat intr-o tara, vorbesc limba. Sau sunt cursuri intensive in care in 2 luni se invata limba. De ce profesorii (de limbi straine) nu pot in 8 ani face ceea ce la scolile de limbi straine fac in 2 luni?

- incapabil uneori de a vorbi in public sau in fata profesorului, de a folosi argumente logice;
- semidoct.
- nestiind cum se lucreaza intr-o echipa
- incapabil de a conduce un grup cat de mic;
- incapabil de a (se) organiza;
- incapabil de a invata structurat.
- incapabil sa inteleaga mersul unei societati, fara cunostiinte de baza de economie.
- incapabil sa isi protejeze sanatatea si nerealizand importanta activitatii fizice in bunul mers al vietii.
- incapabil de a-si gasi un model real in viata. Si o observatie, oarte putini profesori pot sa se erijeze in niste modele, nu neaparat de reusita in viata (salariul poate nu permite), dar de profesionalism, verticalitate, obiectivitate, hotarare, distinctie, morala, inuta/comportament, etc. Si sa impuna respect pentru ceea ce sunt ca oameni, nu pentru ca sunt profesori. Si copiii aia cand cresc isi dau seama ca profesorii aia nu au fost atat de demni de respect incat, odata ajunsi politicieni, sa se gandeasca la suferintele lor.

Toate cele mai de sus sunt niste chestii actuale, imperios necesare pentru desfasurarea unei activitati intr-un mediu office (nu ma gandesc la muncitori necalificati)

Pe langa astea, mai sunt dragostea de frumos, dragostea de cunoastere. Daca starneste dragostea de invatatura si il invata sa invete, profesorul nu mai trebuie sa faca mare lucru.
In loc de a obliga elevul la a citi un Sadoveanu complet insipid (nu am reusit sa citesc mai mult de 15 pagini din Neamul Soimarestilor sau Fratii Jderi). Mai bine ii dai ceva usor. Un Karl May, Jules Verne, Rocambole, prostii din astea. Odata starnita dorinta de citit, ii de ajuns. Asta cu atat mai mult cu cat in momentul de fata, cartea e in net dezavantaj in fata calculatorului si telefonului din punct de vedere al "interesantului".

Altceva: nu poti sa ai pretentii de la un copil sa invete cand tu esti complet analfabet din punct de vedere informatic, intr-o lume a calculatoarelor. Sau sa ii arati ca si tu citesti, te pregatesti, folosesti beneficiile tehnicii.  Sa pierzi timpul desenand parti anatomice pe tabla cand sunt filme descriptive. Nu e corect (moral) sa ii ceri ceva (sa invete si sa se adapteze) de care tu nu esti capabil.
 Era si o vorba "Profesorul nu invata pe elev ce stie, ci ceea ce e". 

starnitul interesului in orice materie: Copilul e prin definitie curios. Si scoala ii distruge aceasta curiozitate in loc sa o incurajeze, ii provoaca scarba de invatat sau dorinta de a invata doar pentru note.


Si in aproape toate din problemele astea, marea parte a vinei o poarta scoala. Nu poate altcineva la fel de usor sa faca ceva (parintele care in multe cazuri e inferior din punct de vedere al educatiei, iar societatea e imatura deocamdata).

Ca sa inchei lista de idei : profesorii nu isi indeplinesc rolul pe care il au. In momentul de fata, principalul rol al scolii e de a supraveghea niste copii cateva ore si a le umple timpul acesta cu ceva. Aproape nimic mai mult. Si profesorii sunt niste paznici. Si sunt platiti ca niste paznici.